
CALABRIA
Cca sù nnati patrimma e mmamma mia
e cca dormanu 'mpace 'u sùonnu eternu.
Cca sugnu natu pur'io, Calabria mia.
Ti stìenni longa longa 'ntra dui mari
e Rocca a Rreggiu e 'nzinu a Praia a mmare.
Sulu 'ntre vrazze tue nasce e cci crisce,
cumu si Cristu cci avisse benedittu,
'a kjanta e l'ordurusu bergamottu.
'Sti mari chi ti sù nnaca e ccuruna
sù nnietti e cchiari cumu 'nu brillante,
mentre 'stu cìelu pare fattu ammanu
e 'nu pitture chi dare s'è ffattu
culure ed arte e Cimabue e dde Giotto.
'U Pollino chi tieni ppe ccuscinu
'u vìentu e tramuntana ti ripare,
ccussi fa Dolcedorme 'mpampinatu
dduve 'a dimura l'aquila cci ha fattu.
L'Aspromonte chi tieni ppe trapunta
è 'nn'atra perna e da cullana tua
dduve l'olive sù cculure e argìentu
cumu 'nu mantu de 'na fata antica.
'Mmìanzu, assettata cumu 'na regina,
'a Sila nostra, chi 'ntre vrazze tene
'u Cecita, 'u lago Arvo e ll'Ampollino:
tre specchi e acqua pura cumu 'u cìelu,
atre tre perne e da cullana tua.
Cca nasce e crisce portugallu e ffagu,
oliva ducia e glianna de carigliu,
uva frammosa e ppumu limuncìallu.
Cca fa llu nidu 'a quaglia a Primavera
e la beccaccia, e vìarnu, cci dimure.
'U sule chi t'allumine e tti scraffe
cunkje lla ficu,'u pumu e lla cerasa
e sutta 'a corkja reste e lle 'nsapure.
I figli tuvi, sparsi ppe llu munnu,
sentanu sempre 'u desideriu e tie:
e 'stu sule e 'stu cìelu e 'ste muntagne
e sti laghi e 'sta gente e dde l'affettu
ch'un trovanu stapìannu a ttia luntani
e prìestu o tardu pensanu a tturnare
ppe bìdare 'stu cìelu cristallinu
chi doppu vistu nun si scorde mmai.
Da "Liriche in vernacolo Calabrese"
Questa poesia in dialetto è molto bella, oltre ad avere il tratto descrittivo,inizialmente, c'è quella finale,sentimentale,che si trasforma in pura lirica
RispondiEliminaAlgieri Armando
Grazie, pensiamo che tu abbia afferrato il vero senso di questa lirica.....e comunque grazie di cuore
RispondiElimina